Bună dimineaţa mea

round_orange_pillow_case
Când deschid ochii, afară e întuneric. Rămân minute în şir cu capul pe pernă, ascultându-ţi respiraţia uşoară, glasul somnului liniştit. Îmi place să mă trezesc înaintea ta şi să îţi ascult visele. Radiezi căldură iar eu o absorb însetat. Îmi place să mă trezesc înaintea ta şi să îţi veghez somnul dulce de dimineaţă. Ştiu că în curând te vei trezi iar primul tău gest va fi să îmi cauţi degetele cu mâna ta caldă. Zâmbeşti în somn. Zâmbeşti în somn şi aş vrea să îţi ating zâmbetul cu buzele dar nu vreau să te trezesc, nu încă. E ceva în somnul tău care mă linişteşte. Poate că liniştea ta e ceea ce aduce linişte şi în mine. Ştiu că mă simţi aproape şi că vrei să prelungeşti, cumva, momentele acelea magice dinaintea clipei în care vei deschide ochii tăi frumoşi, aducând soarele în noi şi în jurul nostru. Degetele tale se împletesc cu ale mele într-un sărut al mâinilor care s-au căutat atât de mult. Te privesc. Îţi privesc chipul frumos, plin de dulceaţa fiecărei zile şi nopţi împreună. Simţi că te privesc şi surâzi uşor, puţin ghiduş. Nu deschizi ochii. Nu încă. Mâna ta mică se cuibăreşte, cuminte, în palma mea, găsindu-şi locul pe care l-a avut dintotdeauna. Gândurile tale zboară spre mine. Nu deschizi ochii, nu încă.

Gând de octombrie

16998124_1877118015844848_5337466352101320866_n

Uneori o moară de gânduri și cuvinte se amestecă în mintea mea. Vreau să fiu în șapte locuri deodată, să fac douăzeci și trei de activități în același timp. Am două sute de idei pe minut. Nu știu de care să mă apuc și intru într-o panică nebună că nu-mi ajunge timpul. Sigur că nu-mi ajunge. Poate într-o zi o să întâlnesc și eu un pui de plictiseală, să stau de vorbă cu el să văd cum e. Te-am fușerlit azi. Am intrat în tine cu creionul roșu extrem de bine ascuțit. Am intrat cu bocancii și făcut o listă cât China de chestii care trebuie făcute, refăcute și reparate. Mă mai suporți? 😀

Tot vineri

berries-berry-clean-delicious-Favim.com-3737057

Parchează unde vrei. Ne descurcăm cu sacoșele, eventual luăm cutia de carton din portbagaj. Punem acolo chestiile fragile.

Da, da, da! Bananele au potasiu, îți explic mai încolo. Au și fosfor. Strălucești noaptea. Sigur că de la banane. Au multe proprietăți. Banane clar luăm. Îmi place cum mă faci să strălucesc. 🙂
Să luăm și zmeură, arată bine. E ca tine. Dulce acrișoară. Sau eu sunt aia? Cred că tu ești dulce. Dacă am fi fructe tu ai fi banană și eu zmeură. Nu?

Firește că împreună suntem portocală. Dar poate că dacă se combină banana cu zmeura rezultă portocala. Are sens, dacă te gândești. Roșu cu galben e portocaliu. Culoarea am rezolvat-o. Portocala e mai dulce decât zmeura, dar mai acrișoară decât banana. Eh? Vorbesc prea mult? Nu mai râde. Am logică.

Nu luăm ciocolată că mi-o lași mie, ca data trecută și are catralioane de calorii. Promit că  fac un desert bun. Chiar ai chef să gătești? Potasiu e bun la casa omului, dar ce bun ești tu la casa omului. 😀

Prăjitură cu lămâie îți fac. Da, avem nevoie de lămâi. Consumăm la greu, deși nu s-ar zice că suntem acri. Eu câteodată. Da, da, da. Ești de acord??? Nu râde.

Cum omidă, măi? Eeeek! Cum să spui așa ceva? Știi că am imaginație bogată. Ți-o iei!

Portocalele arată super. Luăm și mamei tale și oprim pe la ea în drum spre casă. Poate are tăieței cu varză. Mi-e poftă. Dar făcuți așa, cum doar ea știe.

Ia și o cutie de roșii. Nu. Nu combin varza cu roșiile ca să iasă castravete. Nu mai râde de mine.
Daaaa! Avem nevoie și de castraveți și de ceapă verde. Și ridichi.
Și hai acasă! 🙂

Vineri

supermarketcart
Parcăm aici, că e mai aproape de intrare? Mai bine intră cu spatele, că ieşim mai uşor. Aşa… N-ar fi trebuit să luăm şi sacoşa aia mare? Am eu jeton pentru căruţ. Scumpo, da’ e aglomerat rău… hai să vedem ce-avem pe lista aia. Fructe. Banane mai avem acasă, puiule. Mda, vreo trei. Păi na, am ras eu trei azi dimineaţă, că au potasiu, vorba prietenei tale. Cum adică, de când am eu nevoie de potasiu? Lasă, să fie acolo, că nu se ştie niciodată. Habar n-am pentru ce, chiar, la ce e bun potasiul ăsta? Da’ acuma, nişte potasiu la casa omului nu strică. Se uită ăia la noi, cred că râdem prea tare… Portocale, bun, luăm, că arată bine… cred că sunt de la ţară… Mere. Alea da. Niciodată nu sunt prea multe. Păi, luăm şi de-alea roşii şi din alea verzi, că sunt mai acre… hai să luăm mai multe, că oricum mănânci jumate din ele până acasă. Ei, nu… Nu, lămâi nu mai avem deloc.

Continue reading “Vineri”

Ela

tell-her-you-love-her
Ela: profunzimea unei mări albastre, strălucind sub razele soarelui, jucăuşă. Uneori impulsivă, cu imbolduri dulci, de miere. Idei sclipitoare, câte o dată ascunse sub o nerăbdare încântătoare, de copil sprinţar.

Ela: rîs de clopoţei, cu ecouri dincolo de perceptibil. Râsul ei mângâie, râsul ei vindecă, râsul ei înfloreşte florile ofilite, râsul ei învăluie şi încălzeşte.

Continue reading “Ela”

Prima pentru Radu, apoi mai vedem

6

Văd eu ce iese, dar la casă nouă se vine cu dar. Nu? Așa că am să-ți dăruiesc o portocală și niște vorbe. Nu că n-ai deține toate propozițiile mele, chiar și dimineața când nu prea am chef nici măcar de silabe. Dar tu ai încredere în mine. Știi că am potențial și gura mare câteodată, sau gură bogată? Cum sună mai bine? 😀
Însă dimineața nu prea. Iar tu îmi ești cald și grijuliu și-mi aduci lângă cafea toată răbdarea din lume. 🙂
Ești la fel de bun și când vorbesc prea mult. Tu știi că singurul motiv pentru care mă grăbesc este pentru că am prea multe să-ți spun..

Continue reading “Prima pentru Radu, apoi mai vedem”